Inele Raschig sunt bucăți de tub, aproximativ egale ca lungime și diametru, folosite în număr mare ca a pat plin în cadrul coloanelor pentru distilare si altul Inginerie Chimica proceselor. Sunt de obicei ceramice, metal sau sticlă și oferă o suprafață mare în volumul coloanei pentru interacțiunea dintre vaporii de lichid și gaz. Inelele Raschig poartă numele inventatorului lor, chimistul german Friedrich Raschig .

Acestea formează ceea ce este cunoscut sub numele de ambalare aleatorie și i-au permis lui Raschig să efectueze distilare cu o eficiență mult mai mare decât concurenții săi folosind distilație fracțională coloane cu tavi.

Într-o coloană de distilare, reflux sau vaporii condensați curg pe coloană, acoperind suprafețele inelelor, în timp ce vaporii din refierbător urcă pe coloană. Pe măsură ce vaporii și lichidul trec unul pe altul în contracurent într-un spațiu mic, ele tind spre echilibru. Astfel, materialul mai puțin volatil tinde să meargă în jos, iar materialul mai volatil în sus.

Ele sunt, de asemenea, utilizate pentru dispozitive în care gazul și lichidul sunt puse în contact în scopuri de absorbție a gazelor, stripare sau reacție chimică și ca suport pentru biofilme în reactoare biologice.

Inele Raschig realizate din sticlă borosilicată sunt uneori folosite la manipularea materialelor nucleare. Sunt utilizate în interiorul vaselor și rezervoarelor care conțin soluții de material fisionabil, de exemplu soluții de îmbogățit nitrat de uranil . Acolo acţionează ca absorbanţi de neutroni pentru a preveni a accident de criticitate .

Având în vedere succesul inelului Raschig, au fost dezvoltate și alte forme fie pentru a-l îmbunătăți, fie pentru a evita brevetele pentru anumite modele.